De as avea…

De as grai in limbile omenesti
Si ale ingerilor ceresti
Dar daca-n dragoste n-am nici un spor,
Facutu-m-am arama sunatoare
Si chimval rasunator.
Iar darul proorociei sa-l am de cand m-oi naste
Si tainele toate de le-as cunoaste
Si orice stiinta…
Si de as avea atata credinta
Incat pana si muntii ca pe un fulg sa-i mut
Iar dragoste nu am…nimic nu sunt!
De-as imparti toata avutia mea
Si trupul meu pe rug l-as da
Dar dragostea nu-mi prisoseste,
Nimic nu-mi foloseste!
Dragostea multa rabdare are,
Este binevoitoare
Dragostea nu pizmuieste
Nu se lauda, nu se trufeste
Dragostea cu necuviinta nu se poarta
Nu cauta ale sale, totul iarta,
Nu se aprinde de manie
Nici nu gandeste raul ce-o sa vie
Nu se bucura de nedreptate
Caci Adevaru-i tot si-n toate.
Cel ce sufera, crede si nadajduieste
Toate le rabda…caci IUBESTE!
Pastreaza-n suflet si-n inima curata
Acest izvor de ganduri fara pata
DRAGOSTEA nu cade niciodata!
Care-i cea mai de pret virtute
Sapata-n suflet si-ntreaga mea fiinta?
E Dragostea, Nadejdea,
Sau dulcea mea Credinta?
Raspunsul picura etern din inima mea:
E Maica rugaciunii…DRAGOSTEA !