Am aripi ce destrama noaptea-n fasii
o maree de speranta iar ma cheama
si-ntunecate chipuri deodata vii
din goana uitarii tot ma-ndeamna
s-ajung la tine ,
la tarmul tau,
de vis sau poate
de dorul meu...
Dar cuibul e pustiu, asternutul este stins
inele de foc in ochi mi s-au aprins.
Fosnet de zori nascandu-se aud
si sabii de lumina au sclipit
se-nalta gratii la geamul inca ud
de rasuflarea ta , de-atunci,
cand ne-am iubit.
Zvacnesc iar aripi,
peste clipe ucise
M-arunc iar in noaptea
cu stele si vise...Si zbor...
Departe de tine spre scorbura mea fara cer
Iar maine-i o zi cand voi putea sa-ti cer
iubirea.