Pe scandura veche si aspra
Maica-mea ne spala rufele.
Si le freca si le izbea de scandura aspra
Pana deveneau din ce in ce mai albe,
Pana ce apa, atata vlaguita,
Se facea si ea alba si curata.
Dar ea freca, freca mai departe,
Miscandu-si rochia alba si uda cu flori;
Eu o priveam, muscand cu dintii de lapte
Dintr-o bucata de paine la fel de alba
Cum dupa ce i se termina sapunul,
Cu o mana libera, isi scotea inima
Si o freca si o izbea de scandura aspra
Pana ce totul devenea rosu.
Apoi tata arunca inauntru banuti
Si noi ne spalam cu apa aceea pe fata,
Fiindca venise Pastele.