Aș vrea, furiș, din dor ce mă-nfioară
Să cad ca ploaia-n picuri, - să rămân
Ascuns în noapte-ntr-al Cassandrei sân,
Când somnu-ncet în ochi i se strecoară.

Aș vrea să fiu un taur și-n spinare
s-o port, de-ar fi să meargă să se culce
în pajiște, în iarba cea mai dulce,
răzleț, prin mii de flori, prin încântare…

Vrând patima să uit că mi-i stăpână
aș vrea Narcis să fiu și ea fântână…
Să poți în noaptea-n ea să te cobori…

Și-aș vrea ca noaptea-aceasta să se-ntindă
în veșnicii și niciodată zori
de zi de deșteptare să se-aprindă.