Mă amestecai cu turma cea fără de minte
și mă contopii cu ea,
sărman în isprăvi frumoase,
dar bogat în patimi,
acoperit de rușine,
lipsit de slobozenia cea dumnezeiască,
osândit de Dumnezeu,
plâns de îngeri,
de râs înverșunărilor,
cioplit după mintea mea,
rușinat de faptele mele cele afurisite.

Sunt mort și înainte de moarte,
și înainte de judecată mă judec,
înaintea suferinței fără de capăt,
singur mă chinuiesc în deznădejde.