Poate-ai fost tu, cea din visul meu
căci cine alta flori mi-ar dărui?
M-am ridicat ușor de pe pernă
dar umbrele nopții erau însă peste tot.
Spune-mi dacă-ți amintești
de prințul din povești
ce pe-aleile din parc te săruta?
Parcă totul a fost ieri...
Frumoase primăveri de atunci
împreun-am colindat.
Poate-i mâna ta, ce m-a mângâiat,
când a-nceput a ploaie să se-ntunece...
Mi-e teamă însă, să nu mă trezesc
și mantia luminoasă de pe umeri să-ți alunece...
Amintirile renasc din ținutul ca de basm
al sclipirilor sărate de pe-obraz...
Iar c-o flacără de vis,
vei putea ca să aprinzi
un opaiț al iubirii de-altădat'...
Poate-ai fost tu...
acum știu sigur.
Căci cine alta a primit iubirea mea?