Cand cerul nu tace
Se naste intrebarea "de ce?"
Odata cu-alte intrebari,
ce nu au rezolvari.

A fi , a nu fi
E-o-ntrebare banala,
Ba mai mult sa stii,
E chiar colosala!

Cand esti sau nu esti,
Sau poate nu ai puterea
De a fi chiar tu,
Sa stii aici apare durerea!

Eu sunt ce nu sunt
Si sunt doar ce vreau
Sau poate ca sunt
vocea celor care
Glas nu mai au!

Vorbesc pentru mine,
La fel ca si tine
Vorbesc despre multe,
Dar multe sunt slute

Asa ca poate
mai bine-ar fi sa tac,
Sau numai poate,
In rime sa nu zac

Dar o rima albastra
Si-o-ntrebare prosteasca
E tot ce eu sunt,
O clipa calatoare
Pe un trist pamant.

Poate mai sus am scris
doar rime prea stangace,
Dar crede-ma e greu
sa nu scrii cand cerul nu tace