Nu avem voie să călătorim pe cercuri
în picioare,
în zile de joi sau de miercuri
și nici să ne aplecăm în afară,
să conducem cu viteza luminii
sau cu o viteză amară.

Sunt legi,
restricții,
limite ce aplicate ștampilă pe voința noastră
nasc contradicții.
Zăbalele firii le-au ținut de-a pururi alții în mână.
Așa că,
ia mâna de pe mine, iubito!

Dragostea noastră e purpurie,
un fel de mov interzis,
o parie.

Am să-ți pun sârmă ghimpată pe țâțe,
pe șold,
printre picioare și buze,
am să mă leg fedeleș cu benzi irizante,
verzulii.
Am să te nasc din nou fecioară,
am să te deghizez în virgină,
cu privirea bleagă și forma benignă,
ca bărbatul din mine,
să pășească galant,
la manej,
în cercuri,
doar în zilele de joi și de miercuri,
să ne ridicăm pe ștacheta-nălțimii
în ovațiile exasperate
ale mulțimii.

Pan
februarie