Nu, nu am fost vie doar simbolic
într-o lume de roboți pragmatici,
când mi-arătau inimi de ceasornic
cu secundarul ruginind hemoragic
în dreptul orei de introducere
în metafizica sufletului de greier,
râdeau gâlgâind electronic:
ce glu-glu-mă mă bu-bu-nă!
și se spălau singuri pe creier:
nu noi, dragă - tu ești nebună!

Eu i-am iertat nemeritat, pe ei
și degetele cu burice de porumb
ce-au rupt mărgaritarul sideral
din mine, pentru treisprezece lei
și l-au pus într-o vază de cristal
40% concentrație letală de plumb.

Nu scria nicăieri în statistici,
cronici sau revizii anuale,
nimeni nu recunoștea, mureau clinic
patru anotimpuri excepționale,
dar pentru roboții aceștia agnostici
reapăreau altele, metempsihotic,
în scopuri promoționale
afișate pe ecrane și steaguri.

Primăvara, anemici de timpuriu,
se cuplau la prize de muguri,
până toamna consumau verdeață,
iarna - ghicitoarea cu ten puriu,
îi alegea ca o primadonă capricioasă
și ei cădeau precum bobii de gheață
de pe-a viscolului coasă.


17 februarie 2002, 16 martie 2003



Din volumul "Geometrii singulare",
sept. 2003, editura Pro Transilvania, București