Ești doar tu
așa cum mă așteptam să fii
încă înainte de începuturile mele de zi,
de când nu eram,
de când nu mă povesteam.

Îmi sunt cunoscute cuvântul,
carnea
și gustul tău;
m-au pregătit și laptele mamei
și un sărut din copilărie
venit de la nu mai știu cine.
Parcă avea chipul tău;
nu mai țin minte,
a trecut atât de mult
de când te port în fire.

Îți amintești cum am învățat să mergem?
Și acum învățăm.
Alergăm,
alergăm acum.
Ne împletim pașii,
cădem,
ne ridicăm
și iubim iar și iar,
acum ca și înainte de începuturi,
când poate cel ce alege perechile
a hotărât
să întinerim împreună.