Când amintirile-n trecut
Incearca să mă cheme,
Pe drumul lung si cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies
Si azi aceleasi stele,
Ce-au luminat atât de des
Induiosarii mele.

Si peste arbori rasfirati
Rasare blinda luna,
Ce ne gasea imbratisati
Soptindu-ne-mpreuna.

A noastre inimi isi jurau
Credinta pe toti vecii,
Când pe carari se scuturau
De floare liliecii.

Putut-au oare-atita dor
In noapte să se stinga,
Când valurile de izvor
N-au incetat să plinga,

Când luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-si,
Când ochii tai, tot inca mari,
Se uita dulci si galesi?