Privisem cerul, atat de mult
Incat uitasem sa-l mai misc
Iar cerul se uitase, stand;
Lasandu-si norii deasupra mea
Sa-mi zambeasca,
Vazandu-se in ochii mei
A caror neclintire
Le inselase lantul, ce ii tragea siliti
Mai departe.
Iar cerul fericit, sa-si vada unul din copii ferice
Il rupse si mi-l dete
Iar lantul trase mai departe
Cerul.


21:30 6 martie 2003