Azi mi-am taiat o bucata de suflet
cu o lama subtire-subtire de vis.
Stii, visul acela otel-inox
nu, nu Solingen, ci orange....
Ah, nici Orange! aia e firma
de telefonie mobila...
In fine, stii tu care.

Da, mi-a tremurat putin mana
de teama sa nu tai si partea buna,
aia necangrenata,
nebuboasa,
neinfectata,
nemarginita....
In fine, stii tu care.

Dar trebuia!
Visul avea instructiuni clare
de utilizare.

Acum vine doctorul si-mi spune
ca a incurcat fisele,
ca alt suflet trebuia amputat,
imi da un buchet de ganduri frumoase
drept consolare
si isi vede linistit de bolile lui
in continuare.

Iar eu zambesc
cu zambetul meu de zile mari
si negre,
ma indrept catre cel mai apropiat
depozit en-gros de mica publicitate
"caut proteza sufleteasca
pentru partea stanga-sus,
plata in functie de oferta"
si imi inghit cuminte
pastilele de plans.
Stiti voi care.