(22 martie)
PENTHOUSE – Blues cu pene de struțe pe punte
Se potrivește de minune pincenezul domnului Kogălniceanu
cu nasul fiecărei balene aeriene a Air Force USA*.
Nu mă deranjează, îmi pot cultiva pe mai departe viciul pentru lectură
– singurul mare viciu rămas nepedepsit; în sfârșit am ajuns de unde am plecat
deschizând colecția completă PENTHOUSE de anul trecut.
Am trecut cu mâna peste “cover-e” și mi s-a “luat” pata:
n-ajung vedetă între 18-24 de ani și nici la “pagina cinci” a unui cotidian;
incompatibilitatea de sex e flagrantă;
sunt predestinat să fiu “cove”, chestiune de gene;
voi lălăi blues, blues cu pene de de struțe pe punte.

(23 martie)
FLOPHOUSE – ALEEA DEDA, location
Azi-noapte am somat – teoretic –
locuitoarele**, mai vârstnice decât mine, să coboare la etajul unu,
să mă ia de bărbat, să terminăm odată cu indigesta mea condiție
(le-am apelat: philosophinele mele dragi, asigurându-le că: totul va fi ideal!).
…
În PV stă consemnat:
– ultimul etaj îl facem FLOPHOUSE – câștigăm un ban cinstit,
ne simțim bine, bârfim, iar bigudiurilor rămase de la ultima nevastă
le dăm destinația dinainte stabilită;
– înțelegerea e pe termen nelimitat, dacă sunt și rămân un contribuabil onest!;
– flaconul de acetonă parfumată – dizolvant pentru unghii – le va sta la-ndemână,
dat fiind că ultima utilizatoare, femeie-femeie, și-a făcut operație estetică între timp,
implant n-vidia indestructibil, m-a salutat din mers, deschizându-și o firmă,
pe mine lăsându-mă să sar capra cu McDonald’s-ii – nu-i nici-o sfârâială!;
– fiecare pensionară se poate plimba prin bloc în halatul de casă, de baie, ori în furou
și poate suna la Poliția Militară, dacă lipsește asistența de sex opus
(deplasarea agenților mă costă mai puțin decât întreținerea pe luna în curs);
– atmosfera locală trebuie să fie: constantă,
dar mai ceva decât a unui sanatoriu cibernetic evanescent
(nu mai stau să mă gândesc cum am acceptat această stipulație,
desprinsă, parcă, din implacabilul etern feminin când devine domestic,
însă e opozabil calităților mele înnăscute de negociator).

Avocatul (avocata) portavionului m-a felicitat,
mi-a spus, printre altele, că mă invidiază, pentru visul meu colorat
apoi mi-a citat o excepție din “Dreptul privat”.

(23 martie)
ULTIMATE (anti-perspirant): SADAME, dă-te prins!
Îți ofer, de la bun început, “24 hour protection” și “Goes on Clear!”,
îți scriu în toate limbile pământului, mai puțin în românește,
vei învăța de la pensionarele mele, nu am dubii, cărora le vei fi om bun la de toate.
Întâi vei învăța democrația, cum ar veni vorba, să bagi un vot într-o fantă.
Vreau să terminăm repede războiul ăsta rece,
să-mi încălzesc cele opt grade minus, să “bag” primăvară,
să-mi depleoștesc palmierele,
să-mi descâlcesc comerțul stradal mamaian, să mă ocup de alte planuri estivale.
… ce dracu’, nu-i de-nțeles că nu se vor carne de tun între Tigru și Eufrat,
bagabond cu mustață cănită, ‘a-ncoa-n ograda cu struțe,
degrevează-mă, ajută-mă să revin la viciul inițial, lectura.
La plimbare vei ieși fardat, iar la nevoie,
cu părul ondulat artificial, vopsit în nuanța: “fetele cu părul de foc”.
Te-am citat deja în viitoarea mea teză de doctorat:
“Contribuția lui Sadam la consolidarea OTAN, vopsitul penelor de struțe”
- Sociobiology and Behavior -
(bonus pentru sacrificiul tău – “cost-of-living” – un pașaport compatibil UE).


* Urmeză, în “Jurnal”, o observație desuetă despre curele helio-marine, ședințele de înnot ale domnului Alecsandri, nepotrivirea de caracter (?!) și sincronismul paneuropean pașoptist, precum și o expresie neaoșă, ireproductibilă)
** După o idee a lui Boo - D’zeu să-l odihnească! - nefinalizată.


23 martie 2003