Așteptam pe marginea universului meu
lângă ultimul semn adânc al intristării,
soarele roșu se oprise acolo
mângâindu-mi tâmplele a despărțire

Am potrivit lumina a dulce-nserare,
am lăsat copacul să mă-ngroape cu floare
jumate-ntuneric, jumătate iubire - Așteptam
în același peisaj tăiat de aripa timpului

Tăcerea aluneca între cele două cuvinte
ca un sarpe spre inima mea obosită...
Tu știi că nu mor în fiecare clipă!
Dar știi că fiecare mă doare la fel?