Ne-am despărțit într-o seară.
Tu nu mai erai tu,
eu nu mai eram eu.
Două trupuri
purtau două nume.
Trupul numele-tău,
trupul numele-meu
pășeau alături
fără patimi
fără dorinți
fără vise
ca două albii de râu
în care secaseră apele
muriseră peștii
și pietrele tăceau
așa cum tac toate pietrele.
Ne-am despărțit într-o seară.
Eu nu mai eram eu
tu nu mai erai tu
și doar undeva departe
rămăsese iubirea
ca o frumoasă poveste
după care însă
se pusese ultimul punct.