Aleile de noapte
Sunt un refugiu
Pentru pașii rătăciți
Ce nu-și găsesc ritmul
În spațiul luminii

Taxiuri monotone își așteaptă clienții…
Pe mine nu au unde să mă ducă
Nu vă supărați,
Cât îmi luați până în suflet?
Dar până la fericire?

Mai trec oameni, oamenii câini
Călători întârziați
La întâlnirea cu mormântul…
Purtându-și numele pe buletin
Iar nu pe cruce
Lătrându-și bucuria de a fi…

Cerșetorii mai vând pe la colțuri câteva vise…
Nu vă supărați, ultimul număr din ,,Iubirea”…

Câțiva copii
Încleștați într-o ceartă
Sfâșie cămașa unui nenorocit:
,,A zis tata să tragem la sorți”…

,,Nebunia” zace în noroi
tirajul prea mare,
prețul prea scump,
nu s-a vândut.

Răstignit pe o bancă,
Un bătrân își împarte ficatul porumbeilor…

Nu vă supărați,
Mai trăiți? Mai trăiesc?