simt ca ma pierd intr-o imensitate de frumos
ma invaluie ceruri instelate nemaivazute pan'acum
alta muzica, alte culori, alt parfum
nici mers, nici zbor, o imateriala plutire
fara de garba, fara incetinire
flori de cais pe umeri de-april
jur imprejur anotimpuri roiesc
fantani de racoare sub sori clipocesc
spre alte universuri, zbo de astrii, cocori
ninge bland cu inserari, ninge cu zori

eu sunt colindatorul spre satele planetelor albastre,
rubinii, multicolore
trec, ies ingeri la ferestre , ma petrec
se-ngramadesc in prag
eu cant fara-ncetare in nebunii de drag

nu-i nici o miazanoapte si doar un cer lumina
si-o salcie cu plete de lumina
si nu-i nici miazazi ci doar straluminari
cand umbrele se aprind pe-albastrele carari

ceva insa -n adanc de mine, deodata
se rasuceste parca
frumoasele tristeti din amintiri ma-ncearca
incotro sa privesc sa mai vad verdele pamantului
incotro sa aud sa ascult tanguirile cantului
mainile incotro sa-mi intind
ceva din mangaierea livezii sa mai prind

simt ca ma-ntorc dintr-o imensitate de frumos
ca mi-e un dor nebun de mers pe jos
de adierile vantului line
si mai ales, iubita mea, de tine...

aela a fost vis, acesta
ma intreb
inima mea nu poate a pricepe
un singur lucru strabate-n presimtiri
peste putin colindele-or incepe
si pe pamant si-n cer
colindele-or incepe...