Usor ma iau de lama si vreau sa ma tai
Tot gandul e-amortit in ceata nebuniei
Vibratii ma cuprind , raman si fara grai
Morbidul e sinistru de dragul parodiei.

Ce carcotas pot sa ma simt eu fara voie ,
Printre copacii cei batuti de soare
Privelistea armonioasa nici nu ma-mbie
Dar nici nu-mi da de mancare.

Cum sufletu' de-amar se schimba ,
Tristetea-mi apara vesmantul ,
Un gust amar il simt pe limba ,
Nu pot sa ating pamantul.

Tot ce a fost, nu s-a pierdut in zare ,
A disparut intr-un moment de criza
As vrea sa uit si zilele-mi amare ,
Pe plaja-ntins , atins de briza.

Inca se simte acea bataie stinsa
In inima-mi care a fost a mea ,
Durerea nu mi-a fost atinsa ,
Cu toate ca as vrea.