Stapana, faci sa-mi fie-atat de greu,
si-un chin sa port in mine-atat de mare,
sa vad ca merg cu-atata intristare,
ca-n veci sa nu m-ajute Dumnezeu,
de n-as vrea moartea mai curand sa-mi
vie,
si nu mi-ar da mai multa bucurie.

De-atata timp un chin cumplit ma doare
de dragul tau si-atatea-ndur, stapana,
incat, s-o spun, n-am vorbe la-ndemana,
de-aceea nu-mi da Dumnezeu iertare,
de n-as vrea moartea mai curand sa-mi
vie,
si nu mi-ar da mai multa bucurie.

Atata rau imi vine de la tine,
si-atata chin incerc si-atata dor,
ca, de-atat rau, desigur o sa mor,
dar nu-mi dea Dumnezeu, stapana, bine,
de n-as vrea moartea mai curand sa-mi
vie,
si nu mi-ar da mai multa bucurie.

Murind, mai dulce chinul o sa-mi fie,
decat traind o astfel de urgie.