Plangi, copilule, plangi!
Sa inunzi cu lacrimile tale
odaia,
sa reverse in strada,
peste trecatori nebotezati,
sa plutim pe apa sarata a plansului tau,
pana la Istrul care curge frumos...
Sa se amestece cu sangele stramosilor pelasgi,
sa inece malurile,
sa spele pietrele,
sa rasara chipurile oamenilor blonzi,
pamant curat
si iarba neinceputa
si vechile cuvinte,
nestricate.
Plangi, copilule, plangi!