Celulele noastre sunt laboratoare chimice
iar noi - neînchipuit de periculoși,
stelele ne urmăresc ciclopic
de la foarte mare distanță
și cineva din spațiu
aruncă pietre
în noi
le ardem devreme, încă din stratosferă.

Cu lumina
am încheiat pact de neagresiune,
îi permitem să ne distileze marea plângerii
și să ne dea de gol expresia ochilor
în văzul tuturor.

Seara ne aprindem
intermitente flăcări de brichetă
nu ne mai lipsim și nici nu ne mai ajungem,
alergici, greierii mușcă din sporii fumului,
lasă-i să amenințe
că ne vor scufunda insula
cu bomba atomică sau război psihologic,
lasă-i să amenințe
că ne vor confisca mareele
amprentele din nisip și sarea din lacrimi

ei vor trâmbița toată noaptea, oricum
cui îi pasă?
Pe ancora noastră
n-o să vină nimeni în inspecție,
nici o instanță nu ne va condamna
această trancendentă stare de agregare
- suntem neînchipuit de inflamabili împreună.


25 mai 2003


Din volumul "Geometrii singulare",
sept. 2003, editura Pro Transilvania, București