Mi-am acoperit ochii cautind adapost
Intr-un ungher din suflet,
Mintindu-ma ca dorul de tine trece
Atunci cind te “uit” in Edenul
Nascut din delirul ce-mi spune
Ca vom fi o fiinta de lumina
Ce va ajunge la nasterea universului.
Mi-am tras masca de piatra a asteptarii
Dar ochii au inceput sa ma doara
Sub raceala ce mi-a cuprins chipul
Si am smuls-o lasind sa ma arda
Iubirea de tine, furia neputintei
De a te lasa atit de singura, atit de departe.
Inchide-te in tine minune,
Arunca-ti pentru o clipa fiinta
In haosul a ceea ce simti cind vezi
In vis, in gind, in desfriul simturilor
O umbra ce asteapta venirea ta
Ca pe o mintuire.