Þi-am rostit numele,
te-am privit în ochi,
erai mult prea ocupată.

Þi-am zâmbit,
ți-am făcut cu mâna.
Ce poate fi în toate astea obscen?
Ce poate fi în toate astea nelalocul lui?
Ce demon crezi că își ascunde firea
într-un salut?

N-am înțeles privirea ta,
nu o-nțeleg nici acum.

Cât rău crezi că ți-ar putea produce
cuvintele: Salut, Adriana?

Așa că dragă domnișoară Popp,
spre-a te feri pe viitor de supărări
promit aici, acum solemn
că-n viața mea n-o să te mai salut.