Taci!… Zeul a adormit între noi
Rezemat de ultimul vis despre tine –
N-atinge întristarea rămasa pe foi
Jumătate din mine

În cercuri se-ntorc pescărușii-napoi
La hrana de stele bogată
Ce valul a smuls-o în noapte din noi
Iubire certată

Cu ochii uscați de nesomn vom păși,
Prin aceleași porți numărate,
Pe-aripile lor ce ne vor lovi
Cu-nțelesuri uitate

În liniștea rece începutul de zi
Din nori fâșii se va cerne
Vino!… Să-nchidem cuvintele vii
ÃŽn temple eterne.