agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Que faisons-nous de l’amour qui reste ? ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-06-04 | [Ce texte devrait être lu en romana] |
Nici n-am stiut ca am pierdut atatea cuvinte.
Am risipit o multime, scuipandu-le absent, inutile coji de seminte. Cate s-au agatat batraneste de buze si cate au murit mai pe urma, strivite-n servet ? Pe cate le-am calcat in picioare cu ura, pe cate le-am izbit de vreun zid indaratnic? Ele au incoltit, asa simplu, cum erau ingropate-n podea, ca o iarba grabita sa rodeasca-n desert. Mi-au intepat talpile si mi-au luat cu asalt camaruta din stanga, inchisa demult, tematoare de oricare hamuri. Inflorite pe rand, mi-au pictat cu polen ochii si mana. Si-au incrustat cu argint, copii priceputi, semne de maine pe frunte. Nelinistea imi umbresc adesea cu grija si-mi valseaza pastelat intre gene, cand dorm.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
La maison de la litérature | ![]() | |||||||
![]() |
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité