Ma uit spre cer si nu-l mai recunosc
Ma uit mai jos, in jur spre dreapta
Si tot acel cuprins de spaima incatusat,
Ma atrage in transparenta-i apasatoare.

Nimic din ce-a fost candva;
Nu a ramas acum...

Ma cheama pamantul iar
Intr-o alura diabolica,
Ce se sparge-n visul de cristal...

De ce stau cand vreau sa ma apropii?
Nu doar pamant se scurge in pamant,
Si binele in rau se frange?
Iar mucegaiul neincetat,el, stinge ce-n urma Omul a creat...