Timpul pleacă, timpul vine
Ca și roua între flori
În zadar noi zicem bine
Lumea-i plină de orori!
Ieri a fost, mâine va fi
Astăzi, tot în fața noastră
Ne tot spunem că-i o zi
Dar speranța noastră-i moartă!


Timpul pleacă, timpul vine
Niciodată nu-i de ajuns.
Și cu toate astea-n bine
Nici un pic nu e cuprins!
Mult a fost și mult va fi
În această lume seacă
Totul pare bine azi
Și totuși, timpul ne atacă.


Ca și roua între flori
Ne împiedicăm și noi
Și cu cerul plin de nori
Încercăm să fim eroi!
Să trăim și să iubim
Este tot ce vrem acum
Dar ș-așa cum ne dorim
Niciodată, nu, nicicum!


În zadar noi zicem bine
Ca și prostul când gândește
Numai noi nu știm mai bine
Că dușmanul ne pândește!
Și din neant noi facem veacuri
Și-o numim creație
Dar cu toate aceste jocuri
Noi rămânem în stagnație!


Lumea-i plină de orori
Iară noi îi zicem pace
În zadar cununi cu flori
Dacă nu există “pace”!
Războaie au fost, războaie vor fi
Și multe alte conflicte
Căci și istoria cu anii ei toți
Numai de-acestea vorbește!


Ieri a fost, mâine va fi
Ca și-o legendă străbună
Transpusă în ziua de azi
Pe-o ciornă albă, plină de brumă!
La fel este și la fel va mai fi
Până când lumea albastră
Cu toate orașele ei late și mari
Se va reduce-ntr-o simplă secundă!


Astăzi, tot în fața noastră
Ca o fericire mare și deșartă
Noi toți credem că-i a noastră
Dar ea nu-i decât o mare farsă!
Astăzi e astăzi și acum e acum
În acest cerc ne-nvârtim mereu
Am vrea noi să știm: Oare cum?
Dar oare se poate ieși din “mereu”?


Ne tot spunem că-i o zi
Ce trece ca vântul prin gând
Și-ncercăm a ne-amăgi
Că totul e doar un cuvânt!
Un cuvânt amar și-o frază dulceagă
E tot ce e viața și moartea pe aici
Plecăm și venim ca și-o frunză
Și mai spunem că e numai o zi!


Speranța noastră-i moartă
Căci cu toții așa o credem.
Și cu toate acestea-odată
S-ar putea să n-o mai credem!
Multe-am făcut și multe-om mai face
Pe-această lume cu totul scurtată!
Dar niciodată nu vom aduce
Un leac pentru-o speranță deșartă!


Speranța noastră-i moartă
Ne tot spunem că-i o zi
Astăzi, tot în fața noastră
Ieri a fost, mâine va fi!
Lumea-i plină de orori
În zadar noi zicem bine
Ca și roua între flori
Timpul pleacă, timpul vine!

14/15 mai 1999