Tu iubito unde esti,
printre stele ratacesti,
printre albe cai lactee
printre schituri si moschee,
printre ochii verzi de ape
printre ierburi insetate,
printre albele zapezi
printre turmele de iezi,
printre albe flori de stanca
printr-a marii unda adanca
printr-a timpului secunda
te petreci ca si o unda?
Te privesc ca pe-o minune
tu ai trup,dar nu ai nume
chipul tau iubito doare
doare dor si departare
cum rasare-n zori un soare
tu rasari din intamplare
ochi de cer si lujer trupul
între albele-ti petale
ochii mei se lasa adesea
prada frumusetii tale.
Genele negre carbune
gura ta dulce cireasa
cand apari tu în lumina
in jur cerni o noapte deasa.
Calu-ti alb e mereu spume,
n-are astampar ca stapana
voi goniti prin vai si dealuri
din cer va priveste luna.
Rasul tau,curge-n cascada
vantul ti-l fura departe
cand te-aud ma trec iubito
reci fiori si dor de moarte.
Tu apari zambind, sfioasa
lasi din frau sa-ti scape calul
ma privesti, cand te apropii
doamne ,simt cum ma ia valul.
De ce oare niciodata,
ce-am simtit nu am rostit
cum ma cuprindea tacerea
doar sub ochiul tau iubit.
Doar un fluier, calul vine,
urci in sa usor ca vantul
si dispari usor în noapte
cum dispare în somn gandul.
Sa fii vis, sa fii aievea,
De ce-mi vii mereu in minte?
De ce-n ceas tarziu din noapte
Mi te vreau de mine-aproape,
Si în ziua care vine,simt un gol,
Un gol de tine?