Se face de-un hohot.
Aproape că ești.
Te simt mai visându-te
decât mă simt.
Alunec apăsat, cu noaptea...
Cu pumnii deschiși,
doar atât mă voi întâmpla.
Nu mai plec spre mine
cu gesturi de scâncet:
îmi vei fi luptă de-ajuns.

Mă-ntorc cu umărul nenăscut
spre tine
și-ți închid zodia cu gura:
Taci, mi te-ai obosit,
de niciodată uitându-mă.

21 iulie 2003.