Azi noaptea tot cu noapte se sfârșește
Dorm liniștiți cei buni. Dorm și cei răi
Dinescu nu mai desenează pește
Dorm chiar și răciturile-n tigăi.

Iubirea mea cu tentă postmodernă
Și-a luat bilet prin sindicat la băi
Fiindcă dormea sub fund c-o pernă
Lipsită fiind total de năbădăi.

După atât-amar de ghinioane
Nu e de-ajuns că am și părul rar
La Volga s-au bulit trei pinioane
Mi-a căzut și o muscă în pahar.

Nu știu să fi primit ceva blesteme
Nu știu când ți-am luat ultima oară flori
Te vreau nu doar în bărci ci în trireme
Dorită ca de-un șantier de muncitori.

De-ar fi doar noaptea asta chioară între noi
Precum un Prometeu aș pârjoli taigaua
Așa însă tu stai la patru, eu la doi
Și singur îmi e lene să îmi torn cafeaua.