Statuie grea din parcul monoton
Cu vagabonzi si caini te vei petrece
Uitata sus pe soclul de beton
Cind eu voi fi demult apus, si rece...

Statuie gri din parcul fara rost
Vei plinge-amar cind noaptea o sa vie
Catind priviri sa-ti fie adapost
Cind eu voi fi demult apus in glie...

Dar undeva, cindva ne-om regasi
si amintiri desarte ai sa-mi depeni,
Si alti nebuni prin parcuri vor veni...
Dar noi vom fi demult apusi...si tepeni...