Încă nu este timpul unei zile
Nici măcar soarele nu s-a decis să răsară
Am rămas tăcut la căpătâiul unui vis vegheat
Răsturnat cu ghearele îndreptate spre cer.
Mama abia așteaptă să mă spele cu lumină
Însetat- tata abia așteaptă să împartă bere.


Chipul netrezit a vâslit nepăsător prin timp
Și-a învățat comerțul cu zâmbete și visuri
Sub larma măruntă a întâmplărilor expirate
Un muget alb și o sete nesfârșită târăsc după mine
Ca un uriaș de umbră căzut peste munte.


O mie și una de dimineți au rămas pierdute
Asasinate de cer. O mănușă de fum le adună
Și le așează la poarta ruinelor mele încinse.
Nu s-au mai născut șeherezade. Nu mai avem
Nici un pașă delicvent. Nici gâturi de tăiat.


Am rămas eu și zilele născute pe-nserat.
Mama abia așteaptă să mă spele cu lumină
Însetat- tata abia așteaptă să împartă bere.