zaceam garbovit sub planeta
loviturilor de cai,
genunchii striveau inexpresiv esichierul,
dar cine sa mai simta
durerea
cand in palmele-mi crapate de nesomn
statea udata de lacrimi
regina pana atunci
intotdeauna a mea,
pentru care,
stiam,
regii vor purta
cu nerusinare aplaudatul doliu...