a fost odată ca niciodată
sub ciorchine și covată
două case mititele
una suflu
alta iele
două chipuri de lumină
dorul lumii nu-l alină

fost-a zbor și fosta soare
poate două caprioare
înșir-te mărgaritare

unde-mi ești
poveste scurtă
răsucită și năucă?

te-oi fi prins în zmei haini
dorul larg și zvon de crini
te-oi fi prins în moț de floare
înșir-te mărgaritare...

nu te-ai prins în moarte lungă
te-ai pierit în somn și fugă
și eu stau și spun și spun
lumea-i însă loc nebun
și eu stau și ploua bine
peste mine, peste tine...