De ai muri, iubito, si-n Hades de te-ai duce,
Poet cu lira-n mana, as cobori-n adancuri,
Monstrii-mblanzind cu cantul, de jale-atat de dulce,
Pe cai nemaibatute, prin bolnavele smarcuri,

Ce-al lumii capat sunt, la tronul crunt as merge.
Mandru-as privi pe zeul albastru si frumos
Ce peste morti si neguri de ani si ani e rege.
Te-as cere de la dansul cu-al lirei glas duios

Pe tine, -nlantuita de moartea cea haina,
Tu, muza, frumusete si viata pentru mine,
De pasul meu te-ai tine pe calea spre lumina.

Cand grija veninoasa mi-ar clocoti in vine,
Eu capul as intoarce ca sa ma uit de vii,
Si chiar in clip-aceea in vant te-ai risipi.