Te uită, iubito,ce tare mai plouă,
și-n suflet e ploaie, e frig și e ceață;
nu plouă cu ploaie,cu lacrimi ori rouă,
ci plouă cu clipe pierdute din viață.


Pe geamuri se scurg picături de secunde,
și ceasul din turn s-a oprit,chiar acu' ;
un frig ireal și mortal mă pătrunde
și m-ascund într-un gînd, și acolo ești Tu.


Și acolo ești Tu, între ploaie și vis,
și acolo sînt eu, prea umil pelerin,
într-un loc de nespus,într-un loc de nescris,
și mai ploua-ntr-un colț, însă numai puțin.


PrimaVera