Crăciun!

Pustiul crângului,
Și liniștea macabră,
Ireală,
A acestei civilizații,
Din “Exilul bunăstării”,
Cu tot belșugul si cu masa plină
Cu de toate,
Nu-mi poate înlocui,
Forfota de crăciun,
De acasă,
Cu tăierea porcului,
Și pomana porcului,
Cu pregătirile, marcate de neajunsuri,
Ce ne-au legat atât de mult,
Dar pentru asta,
Cu atât de multă veselie,
Cântece, colinzi,
Și ceva « Ștefan Hrușcă »,
Și vizite la prieteni,
Și tradiționalul “La mulți ani”,
Și băieții cu “Capra”,
Și colindat,
Și zgomotul fericit al copiilor de bloc,
Adunați în casa scăriilor,
De frig,
Cu cheile apartamentelor la gât.
Mi-e dor de prieteni,
Și mi-e dor de tot ce-a fost.
Oare se mai poate repeta ?
Aș vrea sa fiu acum acasă.