Eu nu va cer taverne mohorate,
Nu,nici biserici binecuvintate
Eu nu cer chei pentru usi zavorate,
Nici zambet pentru gene-nlacrimate...
Lasati-mi doar ce am:
O camaruta stramta,
O usa totdeauna incuiata,
Un porumbel cu aripioara franta
Si-o frunte care zace-ngandurata...
Eu, vad de-aici mai bine totul,
Vad cum pulseaza tot ce-i viu,
Cum trece-n nefiinta mortul,
Atat va cer: Lasati-ma sa scriu!