Numai daca orizontal
între gînduri,paralelismele sapă transee
diasociind lumile
starea mea de transă
absolutul ireversibil,
călătoreste prin goluri de sînge
colorat cu baloane de săpun din iluzii,
fenomenologic pare
o negație a negației,
marea de liniște,golita de așteptare.
Ce sentimente ciudate
gîfîie timpul prin simțuri,
ce orașe distilate de nori
clocește ploaia in noiembrie acesta.
Citesc un Husserl tot mai confuz
si totuși identificat
cu lumile mele dislocate de iluzii,
între paralelități de distante.