agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-10-26 | [This text should be read in romana] | Submited by Florin DeRoxas
...ÃŽn Cremona ploua...
Turle de roșii olane, turle subțiri jucau pe-acoperișurile ude, ca niște chiparoși fumegând, ferestrele zvâcneau în aer, mute, numai bătrânul Stradivarius nu putea să doarmă, în casa lui veche de piatră, înconjurată de-o grădină fără arbori... Sub boltă pâlpâia o lumânare, și bătrânul cu buze de lemn sfâșia întunericul cu mâinile lui de lemn și vorbea cu lacrimi de lemn împietrite în barbă: .Auziți? Lemnul urcă în mine, mi s-a lipit de umeri, de tâmple, îmi macină carnea, îmi sfâșie vinele... Deschideți-mi o rană-n piept! Sângele meu nu mai e roșu, lemnul fuge, se retrage-n mine ca-ntr-o cetate moartă, îl auziți? Când vine negustorul de fructe, cu măgărușul lui, îi plătesc smochinele luate, cu frunze, și el fuge-ngrozit, iar ieri, în fața bisericii, doi îndrăgostiți m-au luat drept arbore și și-au săpat numele pe fruntea mea... Am mângâiat cu palmele mii de viori, am tăiat toți arborii din jurul casei și i-am sacrificat pe masa mea, am căutat lemnul cel mai rar: vai! chiar lemnul unor îngropate sicrie și lemnul plătit cu aur, al unor scufundate corăbii, și iată, lemnul s-a răzbunat... În auz sună, răsună, viorile toate și simt, cutremurat de durere, cum lemnul îmi cotropește picioarele... Visez... Undeva, pe mare, trece acum un convoi de corăbii: douăsprezece corăbii venețiene, cu pânze albastre și alte douăsprezece cu pânze galbene plutesc, solemne, în jurul unei singure corăbii, cu gât de lebădă, în care e o vioară făurită de mâinile mele de lemn, mâinile bunului, sărmanului Stradivarius... Corăbiile, și ele niște viori, îmi apără vioara, mii de brațe ar voi s-o răpească. Îndepărtate țărmuri o așteaptă. O, lacrimile mele călătoresc pe ape... Rădăcini de lemn se apropie de inima mea ostenită. Le-aud. Curând, o vor zdrobi! Cântecul mi s-a supus dar eu m-am topit, întreg, în flacăra lui, pădurile mi s-au supus și-acum de lumea lor, însângerat, m-apropii... Lemnul îmi caută fruntea înnegrită de fum, plesnesc strunele tuturor viorilor care mor, o dată cu mine, e sfârșitul! Ocrotiți-mi viorile, viorile!.... Învățăceii l-au găsit dimineața... .E un copac fulgerat. Să facem din el o vioară. . au spus...
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy