venea pe străzi ocolite
venea încet subversiv mai țin minte rochia
și geanta ei roz
ca o fondantă uriașă
sunt iremediabil îndrăgostită de mine
mirosul mănușilor și al ciorapilor de damă
seara printre clasoare și monezi vechi
umbra aceea subțiratică
magnetismul ei inefabil
octombrie tolănit pe frunze
octombrie cu albine pe geamuri
ea pasărea își trimite de dincolo
inelul de care încă m-agăț
o bătrână linge cu limba scămoasă
liniile de cărbune ale ușilor
desenate pe ziduri
până dispare orice speranță
de a ajunge înapoi
în pantofi cu tocuri înalte

mărunte s-au făcut întâmplările doamne
liniștea chipului meu
culcată peste liniștea chipului mamei
o baltă în care nu mai arunci cu pietre
pentru că e gata încrețită
- până și ironia ți s-a ros la coate
și băncile sunt ocupate de școlari -
nu e un anotimp această toamnă
e însuși patul tău
în care faci amor în gând
ca într-o ceainărie chinezească
ca într-un autobuz cu cocoșați
ucigătoare penitență
cuțit înfipt în glanda dulce
unde se distila odinioară
un insiduos parfum de tânără femeie

și-acum
în seara asta cu lumina alterată
scoți dintr-o ladă vechea rochie de sub liliacul
înflorit
nebuna obscena pufoasa
care-ți întoarce mângâierea în degete
și-n sânge ți se varsă eufratul
și s-a dus în aplauzele mulțimii
ca o capră în târg
sau ca un înger neprihănit
mărturisiți voi cu neîncrederea și sila voastră
dacă această gulie credulă
mai poate să prindă rădăcini în eden
spuneți dacă acul promt al trântorului
mai poate trezi măceșul din agonia lui

maiestoase trec roțile trăsurilor
împodobite cu ghirlande
adio ruletă rusească
adio râsete provocatoare
abia te mai zăresc cu cartea-n mână
sau cu un mic licorn
pe coapsa stângă
și iată norii se răsfiră
moartea se ameliorează
"ca orice lucru vulnerabil
și spiritul a tremurat"