plouă atât de ne’nțeles în astă seară
și stropii lunecă prin gândurile mele
însetați.
s-a-mbolnăvit amurgul de culoare-îți șoptesc,
de prea mult roșu s-a îmbolnăvit
pe fond tacit de noapte singulară.
prin ploile ce mă ating
cuvintele-mi atârnă greu pe buze
și se mai simte urma –mperecherii
sub un ram,
am să te uit,
chopin ascultă cum se naște luna
pe-acorduri inundate de nocturne
în suflet mugurii iubirii înfloresc spasmodic.
da,
te iubesc, te uit,
și iarăși te iubesc,
chiar dacă mușcă amintirile din mine cu tristețe,
eu tac și-n palme vreau să mai adun
ecoul stropilor ce curg
din ochiul dureros de trist
al nopții.

e toamnă, e târziu
și plouă-atât de ne'nțeles în astă seară......