Te uiti
la gramada
de poezii
de pe chipul Serafimului
Sopteste ca un nebun
"Albastrul meu nu moare, nu moare..."
Se duce la icoane,
Face matanii.
Racneste, musca, scrasneste.
E un Serafim
cu aripi biciuite
diamantii
de scrumul norilor.
Ea imi pastreaza
chipul
in albastru,
ma stie neatins,
nemiscat,
Viu.
-Ma roade stomacul.
Incepe sa cante popeste,
sa cante Testamentul
leganandu-si capul,
ciupind calugarite de fund...
Caci el e Serafimul pe care
pasarile
l-au scobit,
cel ce vede mii de oameni
facand dragoste pe asuns.