Din umbra ta
m-am încerat
pe ramurile mâinilor
sfioase ca floarea de cireÈ™
a primăverii.

Eu nu sunt eu,
ci doar grotescă amăgire
de nesăbuință,
trup hologramat
în carne tânără,
de animal cu linii curbe,
infestate cu virusul sensibilizat
al autodistrugerii!

Doar tu ești tu,
imaginea necosmetizată,
aproape brutală,
a dorințelor mele,
nepuncioase,
neîndeplinibile,
ascunse în prezentul
chinuit - din prostie -
de trecut.

Si-acum ce vom fi?
Simulacru de eu
plus un un tu adevărat
încătușați în rezultatul adunării...

Eliberează-te,
cheia este ascunsă sub preș!