Sorcova, vesela,
rânjita de-a binelea,
și un pic abțiguită,
mult de muze bântuită,
cu o voce răgușită,
vă urează copleșită:
să trăiți, să nemuriți,
rime rare să găsiți,
sau, de alb vă este versul,
voi să vă urmati demersul.
Frunză de Trandafiraș,
vă urez ca la oraș,
dintre blocuri, de pe stradă:
Guvernul șade să cadă,
da' asta-i altă baladă,
pe un sait de poezie,
nu facem politichie,
na-ți-o tie, dă-mi-o mie,
uite, zic mai cu broboadă:
Guvernu' face-o glisadă,
Papa face-o cruciadă,
Iliescu marmeladă,
Parlamentu-i mascaradă,
se scriu versuri la grămadă.
Stop, că e cam debandadă.
Frunză verde de năut
hai c-o iau de la-nceput.
Tare ca fierul,
Le e cerebelul,
iute ca oțelul,
s-a scumpit Renelul.

xxxxxx

S-a sculat mai an,
badea Lucian,
peste Web el s-a uitat,
ca s-aleagă loc curat,
pentru-n sait adevărat.
Aho, aho, poeti argați,
puneți mâna si mânați!
La luna, la săptamana,
iși facea si Radu mâna,
publica o poezea,
pentru a lui "peruzea".
Saitu' crescu intr-un an,
(pe cuvant de mitoman)
cât de-aci-n Saskatchewan,
din Rahova in Titan,
De la Barbu la Whitman,
De la Paiu pan' la Pan.
Ia mai scrieți măi băieți,
scrieți dacă mai puteți!
S-a strâns lumea ca la urs,
să-l citească pe Nexus,
steluțe cădeau de sus,
Cheevas le privea ca dus
Michelangelo dăltea,
chip in piatră iși cioplea,
Sirena că șuiera,
stele pe de-a moaca da,
Kopilotu pilota,
cand in vrie, cand plana
saitu' că mi ți-l ara,
Da' și Pan il ajuta,
dupa ce in sân scuipa
(sânul lui că nu era!)
Ia mânați voi prozatori,
de cu seară pâna-n zori,
să se-auda pân' la nori!
Lucian că nu-mi stătea,
si pe dat' vântu-l stârnea,
Saitul de il răcorea
si sămânța de-ncolțea.
O samânța de schimbare
și de ameliorare.
S-a strâns finii si vecinii
și toți finii și vecinii
si vreo trei babe-n consens,
care știu randu' la vers,
și-anceput a curăța
tot ce nu le convenea.
Ei cu stânga apuca
si cu dreapta jumulea
si prin sait in(n)ainta
de părea că in(n)ota,
Oriana trimbula,
Nexus in carne taia,
cât priveste pe Anton,
Saitul il facea beton.
Motzoaca si Dominique
mai puneau de un butique,
spre disperarea lui Rao,
ce se făcea de cacao.
Silișteanu căuta,
căuta si nu găsea,
asa că iar căuta,
Magul o vrajă trântea,
ASDF coada-și băga
Sait-ul culoarea-si schimba
(dar naravul insa, ba!)
masele aplauda,
Enigma se deconspira,
se intertextualiza,
poeta facută sandvis,
ținea capul de afiș,
Nu Brublem privea piezis,
si scria precum LabiÈ™.
Andia usor o briză,
Peste-o pană, peste-un Pan,
Geană nu mai avea miză,
pe "poeți"nu da un ban.
Din cand in cand Calimeru'
Făcea gaură prin ceru'
Si-o cosea iute cu mosoru'
Sa nu răceasca Editoru'
Bitteru' se amăra
pe afară ca dădea
de băut si-i imbăta,
cu o grasă de Cotnari,
cum le place celor "mari".\


De urat aÈ™ mai ura,
Da mi-i că aș aiura,
Si mi-i ca m-oți spânzura,
De-un fir de Trandafiras
Cu suflet de copilas.
Să vă fie casa, vilă,
viața toată o idilă,
mintea fie-vă fertilă
și tristețea volatilă.
S-aveți, in anul ce vine,
polemici "numai de bine",
cei ce semnează cu Mr.
s-aibă parte de Magister,
Pe cei ce semnează Miss.
Să-i critice Beatrix (!)
Câte țigle sunt pe case,
Atâtea poezii frumoase.
La anu' și la mulți ani!