¤ ¤ ¤

ana are cercei de cireșe
și o soră geamănă ce nu-i seamănă.
sora anei nu are cercei nici fundă în coadă
doar un glob transparent
de subțire cristal tăinuit
nimeni să nu i-l vadă

sora anei când s-a ivit
mama n-o aștepta și n-a plâns-o.
a ridicat-o-n lumină și nici n-o zărea
a așezat-o în apă s-o încerce plutind
sau dezlocuind un oarecare
volum de lichid.
de parcă nici n-ar fi fost
fața apei n-a tremurat.
aerul nu s-a mișcat doar în gând
întâi ușor adiind
s-a pornit a bate vântul
înmiresmat.

atât de diferită e atât de ciudată
totuși există a spus mama
în noaptea aceea târziu tatălui
ascuns în drapuri de ceață.
parcă o simt și-o iubesc plutind pe aici
parcă i-o parte din mine
îmi seamănă cred
spuse ea îndrăznind să surâdă
pe ana mângâind-o pe creștet.

într-o zi fetele vor merge la școală
va trebui să poarte un nume
va fi necesar să fie chemate de lume.
așadar mama i-a spus anei ana
fata cu cercei de cireșe-n urechi.
sora ei ființă atât de nelămurită
greu de închipuit și de pipăit
a fost numită pe dos iar de-atunci
din suflet mama când le stoarce hrana
poartă pe buze un unic suflu
ana.

săltând cireșe-n aer ana
joacă șotronul într-un glob transparent.
fiecare pas îi mișcă rochița
fiecare pas îi clatină-n piept și sub frunte
sfere subțiri îngemănate.
în jocul acesta însuși pământul pare o sferă
aluat pufos cu gălbenuș și lapte.
sare fata aruncând departe
ciobul de sticlă colorată.
jocu-i frumos dar ana
nu-l va ajunge niciodată.

mama o strigă acasă iar ana
vine-alergând și râzând.
un glob de cristal atrălucește arzând. (ANA)