Alunecă un bob de apă sărată
Din coadă de ochi de fată
Pe obrazul îmbujorat
Se despică,șiroaie pe nas,
Obraji,în părul aproape negru!
Alunecă un bob de apă sărată
În colțul buzelor de fată
Și gustul...
Și setea,durerea,cătarea
Și urma si vina si mila si ura
Și totul se desfăsoară în
Tandra adâncime a sufletului
Unei femei cu ochii aproape negri!
Devine...devenire...
Mintea nu știe decât să plece
Să plece cu totul si să uite
Să nu mai știe nimic...nimic
Decât...că lacrima seacă!