Departe, frate, departe,
tocmai de cealaltă parte,
dincolo de nori si zări,
peste șapte mări si țări,
ședea Genu Alimoș,
nici prea tânar, da nici moș,
ședea Genu cel vestit,
de un stâlp de bar proptit,
și tot bea și veselea,
și din gură molfăia:
"Inchinare-aÈ™ si n-am cui!
Inchinare-aÈ™ Radului,
dar mi-e Radu cam plecat,
cu caricaturi prin sa(i)t.
Inchinare-aÈ™ Bush-ului,
regele ambush-ului,
dar și Bush e ocupat,
dă la pompă in Irak.
Inchinare-aÈ™ sticlelor,
sticlelor surorilor,
dar și sticlele zac goale,
lângă oala cu sarmale.
Inchina-voi zorilor,
si zgarie-norilor,
covrigilor, câinilor,
că sunt gata sa raspunză:
"n-ai taiat degeaba frunză".
Iară măre cum grăia,
de departe se-auzea
un zgomot de patru-or-patru.
Genu-a rămas ca la teatru.
Repede și-a revenit
și de stâlp s-a sprijinit,
pe Ghiocel l-a zărit:
Ghiocel cel 'nalt, pletos,
cu cojoc mare mițos
și fața dată la-ntors,
cu creionu' nestrunjit,
numa' din cuțit cioplit.
El la Genu că venea
și din gură-așa-i grăia:
"Alei Genu AlimoÈ™,
nici pe scaun, nici pe jos,
slăbii cinșpe' kilograme
de cand tu scrii epigrame.
Si pe doamne le-ai stricat
si le-ai târât in păcat:
Dorasara si Florica,
scriu cât ține ziulica,
gingașul Trandafiraș
si Valeria TamaÈ™
s-au lăsat de integrame
și acum scriu epigrame.
Dară Genu Alimoș,
cu nasul un pic cam roÈ™'
i-a dat plosca cu jin ars
și o palmă in obraz.
"Ghiocele măi fârtate,
dă-ți mânia după spate
și-ai să bem in jumatate".
Ghiocel cu stânga lua
și cu dreapta se-narma,
creionul din sân scotea
și-așa bine mi-l chitea,
Pe Genu că mi-l tăia
dinjosul buricului,
unde-i greu voinicului.
C-o mâna la "giuvaiere"
Genu il privea cum piere
călare pe cai putere,
pe mișelul Ghiocel,
cu trupu-i tras prin inel
și-n ureche cu cercel.
Genu-ncet se rădica,
mațele și le-aduna
și la loc el le băga
după cum se pricepea,
cu brâu se incingea
si pe loc incăleca,
foaie verde tirbușon,
pe-al său Harley Davidson,
după Ghiocel se lua
și din gură-așa striga:
"Alei Harley Davidson,
tremur ca de parkinson
că mă lasă corason
ca și pe Jim Morrison.
Așterne-te drumului,
ca și iarba campului
in bătaia vântului."
Harley-ul accelera,
pe Ghiocel l-ajungea,
Genu turba și răcnea:
"Tăiatu-m-ai tâlharește
și șters-o-ai englezește.
Stai pe loc să ne-ntalnim
epigrame să graim,
epigrame oțelite,
cu versuri mestesugite.
Ghiocel pe loc nu sta
insa Genu-l ajungea
și o roată-i ințepa,
c-o peniță ascuțita
și la capăt ruginită
și-așa bine o chitea
că roata și exploda,
paru-or-patru derapa
intr-un pom că se oprea,
frunzele se scutura,
Pe Ghiocel l-ingropa.
Genu', lu' Harley zicea:
"Alei motoreta mea,
du-te, du-te nu mai sta.
Ochii-mi se păienjenesc,
copacii-n jur se rotesc.
Frunzulită de-anason,
Dragă Harley Davidson,
cine-o să te ingrijească,
cine-o să te lustruiască?
Din oglindă să-ți faci sapă,
langă bar să-mi faci o groapă,
iar cand sufletul mi-oi da
să-mi torci din motor așa:
frunză verde ametist,
s-a stins un epigramist,
noaptea vesel, ziua trist
iar in rest postmodernist."