la capătul zilei
vom cere memoria-napoi
amare zale de brumă
ard inofensivii cocori
sălbăticiți prin iarna-mi nebună

ne-om recunoaște, iubite
prin Clipa de-Apoi
sau numai trupuri
gravate în piatră
însămânța-vor
neliniști din noi?

stigmatul secundă-n
pântec de iarbă
întrup memoria-i fecundă
și deseori
doar o maree vinovată
ne pierde-n lună
pe-amândoi

mi-e Clipa strâmtă
până-n zori:

mai înflori-voi
doar o dată...